Ziua Mondială a Țânțarului: de ce este marcată pe 20 august și ce trebuie să știm

Ziua Mondială a Țânțarului, World Mosquito Day:

Există zile internaționale dedicate cafelei, muzicii, prieteniei și chiar fericirii. Pe 20 august, însă, calendarul ne propune un personaj mult mai puțin simpatic: țânțarul. World Mosquito Day nu este, evident, o sărbătoare a bâzâitului de la trei dimineața, ci o zi care amintește una dintre descoperirile importante din istoria medicinei.

Data ne duce înapoi în 20 august 1897, când medicul britanic Ronald Ross, care lucra în India, a identificat parazitul malariei în țânțari și a contribuit decisiv la demonstrarea rolului acestora în transmiterea bolii. Cercetările sale asupra malariei aveau să-i aducă, în 1902, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

De atunci știm mult mai multe despre țânțari, inclusiv un detaliu care îi absolvă pe masculi de una dintre principalele acuzații: femelele sunt cele care înțeapă, pentru că au nevoie de nutrienții din sânge pentru dezvoltarea ouălor. Masculii se hrănesc în principal cu nectar și alte surse vegetale de zahăr.

De la o înțepătură enervantă la o problemă europeană

Dincolo de iritația pe care o lasă pe piele, anumite specii de țânțari pot transmite malaria, dengue, chikungunya, febra galbenă sau virusul West Nile. Iar discuția nu mai privește exclusiv regiunile tropicale.

ECDC avertizează în vara lui 2026 că bolile transmise de țânțari reprezintă o preocupare în creștere și în Europa. Aedes albopictus, cunoscut drept „țânțarul-tigru”, este deja stabilit în 384 de unități administrative din 16 țări UE/SEE, inclusiv România și Spania. Față de actualizarea precedentă, România are încă trei regiuni în care specia este considerată stabilită.

În cazul virusului West Nile, legătura cu România este și mai directă. În sezonul 2026, până la 29 iulie, ECDC înregistrase cinci cazuri umane dobândite local în România, în patru zone ale țării.

Asta nu înseamnă că fiecare țânțar trebuie privit ca un mic pericol zburător. Înseamnă doar că prevenția are sens. ECDC recomandă lucruri foarte simple: repelente pentru pielea expusă, haine care acoperă corpul atunci când riscul este ridicat, plase la ferestre și reducerea locurilor în care se acumulează apă, unde țânțarii se pot reproduce.

Poate că acesta este și cel mai bun mod de a privi Ziua Mondială a Țânțarului: nu ca pe o celebrare a insectei care ne strică serile de vara, ci ca pe aniversarea unei descoperiri care a schimbat felul în care înțelegem bolile infecțioase. Iar dacă în această seară auzi acel bâzâit familiar lângă ureche, măcar acum știi că 20 august este, oficial, ziua lui.