Satul românesc, redescoperit: de ce viața la țară devine din nou atractivă

Pe 27 septembrie, România sărbătorește satul. După decenii în care succesul a fost asociat cu plecarea spre oraș sau în străinătate, liniștea, spațiul, natura și viața rurală încep să fie privite dintr-o perspectivă diferită.

Pentru milioane de români, satul a fost locul din care trebuia să pleci. Mai întâi spre oraș. Apoi, după deschiderea granițelor și integrarea europeană, spre Londra, Madrid, Roma, Paris sau alte centre economice ale Europei.

Globalizarea ne-a apropiat de lume și a creat oportunități pe care generațiile anterioare nu le-au avut. Dar, odată cu ele, am primit și o viață trăită tot mai repede: chirii mari, apartamente mai mici, navetă, trafic, zgomot și ore petrecute între casă și serviciu.

Iar acum apare un paradox interesant: tocmai lumea urbanizată începe să redescopere ruralul.

În Anglia, statisticile oficiale arată că migrația internă are, în general, un sold pozitiv către zonele predominant rurale. Aproximativ 9,5 milioane de oameni locuiau în așezările rurale ale Angliei la recensământul din 2021.

Nu înseamnă că britanicii abandonează în masă orașele. Dar dorința de spațiu, verdeață și o viață mai puțin comprimată între beton și trafic este vizibilă inclusiv pe piața imobiliară. În 2026 sunt prezentate drept atractive chiar și sate aflate la peste 90 de minute de Londra, schimbare asociată și cu flexibilitatea muncii de după pandemie.

Iar Londra oferă un bun exemplu pentru prețul cotidian al metropolei. Potrivit TomTom, în 2025, la orele de vârf, un șofer a pierdut în medie 141 de ore din cauza traficului. O deplasare de numai 10 kilometri dura seara, în medie, peste 43 de minute.

În acest context, o curte, o grădină, un pom, câțiva metri de pământ, posibilitatea de a cultiva o parte din propria hrană sau pur și simplu liniștea unei seri fără trafic capătă o altă valoare.

România încă este profund rurală

Ziua Satului Românesc este marcată, prin lege, în ultima duminică din septembrie — anul acesta, pe 27 septembrie. Scopul declarat este aprecierea și promovarea satului românesc.

Și avem încă foarte mult de protejat.

România rămâne una dintre țările europene cu o componentă rurală foarte importantă. Un raport OECD publicat în 2026 estimează că aproximativ 47% din populație trăiește în zone rurale. Dar aceeași analiză arată ce s-a întâmplat în ultimele decenii: între 2002 și 2022, populația rurală a scăzut cu aproximativ 11%, iar ponderea locuitorilor sub 30 de ani s-a redus de la 40% la 33%.

Recensământul din 2021 arată, la rândul său, că România pierduse peste un milion de locuitori față de 2011.

Aici este, poate, adevărata miză a Zilei Satului Românesc.

Nu să transformăm satul într-o fotografie cu ii, căruțe și case bătrânești. Și nici să idealizăm o viață care poate însemna distanță mare până la medic, transport public insuficient, sărăcie sau lipsa locurilor de muncă. Comisia Europeană arată că zonele rurale din România continuă să se confrunte cu probleme serioase de sărăcie, îmbătrânire, acces la servicii și depopulare.

Ci să ne întrebăm ce merită salvat și reconstruit.

Pentru că satul poate însemna și spațiu, pădure, grădină, hrană produsă local, comunitate, meșteșuguri, patrimoniu, biodiversitate și contact direct cu anotimpurile și pământul. În România, 97,8% dintre locuitorii zonelor rurale trăiau într-o casă în 2024, potrivit Eurostat.

Poate că viitorul satului nu trebuie să fie întoarcerea la trecut. Poate fi exact contrariul: internet rapid, muncă la distanță, antreprenoriat local, școli și servicii mai bune, infrastructură și tehnologie, dar fără pierderea lucrurilor pe care orașele încearcă acum să le recreeze artificial — liniște, spațiu, verdeață și apropiere de natură.

După generații în care întrebarea a fost „cum plecăm de la sat?”, poate că merită să ne punem și întrebarea inversă:

ce trebuie să facem pentru ca satul românesc să devină din nou un loc în care oamenii să își dorească să rămână — sau chiar să se întoarcă?

Pe 27 septembrie, Ziua Satului Românesc poate fi mai mult decât o sărbătoare. Poate fi o invitație să privim cu alți ochi o bogăție pe care am avut-o întotdeauna foarte aproape.