Muzeul Comunismului din Sfântu Gheorghe se inaugurează în octombrie

Un aparat de supraveghere ascuns într-un pachet de țigări, conserve rămase nedeschise din 1987, cutii de detergent Dero, radiouri, casetofoane, mașini de cusut și un seif comunist a cărui cheie s-a pierdut. Sunt fragmente ale unei lumi dispărute care se întâlnesc la Sfântu Gheorghe într-un nou spațiu dedicat memoriei comunismului.

„Steaua Roșie – Muzeul Comunismului” va fi inaugurat oficial în octombrie 2026, după finalizarea lucrărilor la termenul prevăzut prin PNRR, 31 august. Data exactă a inaugurării nu a fost încă anunțată. Proiectul are o valoare de aproape 12 milioane de euro și a fost cofinanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență.

3.000 de metri pătrați pentru memoria unei epoci

Muzeul a fost amenajat în fosta magazie de tutun a Fabricii de Țigarete din Sfântu Gheorghe și ocupă aproximativ 3.000 de metri pătrați. Expoziția nu se limitează la România, ci urmărește perioada comunistă din Europa Centrală și de Est, cu accent pe istoria românească și pe experiențele locale.

Conceptul este unul modern și interactiv. Vizitatorii descoperă impactul dictaturii asupra societății și vieții cotidiene prin obiecte originale, documente, istorii personale, multimedia și instalații interactive.

O parte importantă a patrimoniului muzeului vine chiar de la oameni. Autoritățile au cerut publicului obiecte păstrate din perioada 1948–1989, iar peste 160 de persoane au răspuns apelului. Au fost donate de la mobilier, radiouri, cărți, reviste și aparate foto până la valize, râșnițe, patine, sobe, măști de gaze, insigne și decorații.

Printre piesele neobișnuite se află un aparat de fotografiat folosit pentru supraveghere, camuflat într-un pachet de țigări cu filtre false, precum și o ladă cu conserve din 1987. În clădire a fost descoperit și un seif din perioada comunistă, rămas nedeschis după pierderea cheii. Cel puțin până în luna mai, nimeni nu știa ce se află în interior.

Muzeul poate fi vizitat încă din 27 august, înaintea inaugurării oficiale, pe bază de programare. Programul anunțat este marți–duminică, între 11:00 și 19:00, iar până la inaugurare elevii beneficiază de acces gratuit. Pentru funcționarea muzeului au fost create nouă posturi, pentru care s-au înscris 101 candidați.

Știați că?

În spatele obiectelor obișnuite păstrate într-un muzeu – un radio, o valiză, o mașină de cusut sau un pachet de țigări – se află dimensiunea mult mai dură a regimului. IICCMER estimează că în România comunistă au existat aproximativ 150.000 de deținuți politici, deși numărul exact rămâne dificil de stabilit. Institutul deține 76.000 de fișe matricole penale, iar arhivele incomplete fac imposibilă o contabilizare definitivă.

Una dintre cele mai ample operațiuni de deportare s-a produs într-o singură noapte. În 17 spre 18 iunie 1951, aproximativ 40.000 de oameni din Banat și Mehedinți au fost deportați în Bărăgan, fiind obligați să-și reconstruiască viața departe de casele lor.

Colectivizarea agriculturii a produs la rândul ei o represiune uriașă. Potrivit datelor Partidului Muncitoresc Român citate de Memorialul Sighet, numai între 1949 și 1952 au fost arestați peste 80.000 de țărani, aproximativ 30.000 dintre ei fiind condamnați la închisoare.

Există și o cifră care spune poate mai mult decât multe fotografii: baza de cercetare a Memorialului Sighet a ajuns să cuprindă aproape 22.000 de nume ale persoanelor care au murit în închisori, lagăre de muncă, deportare, domiciliu obligatoriu sau instituții psihiatrice.

Iar represiunea nu a însemnat doar închisoare. Sistemul comunist a folosit penitenciare, centre de anchetă, colonii de muncă forțată, deportări, domiciliu obligatoriu și, mai ales în perioada târzie, internarea unor opozanți în instituții psihiatrice. IICCMER a realizat inclusiv o hartă digitală a acestor spații de represiune.