Discursul lui Emmanuel Macron la ONU: „Legea junglei” sau o lume civilizată?

ANALIZĂ| Dincolo de pozițiile politice exprimate, discursul lui Emmanuel Macron este privit în acest articol și din perspectiva limbajului și a registrului folosit într-un context internațional marcat de escaladarea retoricii politice.

“Vrem să ne întoarcem la legea junglei sau să trăim într-o societate internațională civilizată?” Întrebarea adresată de Emmanuel Macron de la tribuna Adunării Generale a ONU a concentrat una dintre ideile centrale ale discursului său de marți, 22 septembrie.

Într-un moment internațional dominat de războaie și confruntări geopolitice, președintele Franței a ales un registru care nu a construit mesajul în jurul amenințării. A vorbit despre conflicte, despre încălcarea dreptului internațional și despre raporturile de putere dintre state, dar a revenit constant la necesitatea unor reguli comune și a unor limite ale folosirii forței.

Macron a avertizat asupra revenirii imperialismului, aroganței și a unei lumi în care forța riscă să funcționeze fără reguli sau reținere. În fața acestei tendințe, a pledat pentru apărarea ONU și a sistemului multilateral.

Fermitate, dar fără escaladarea limbajului

Discursul nu a fost unul lipsit de poziții ferme. Macron a vorbit despre Ucraina, Gaza și alte crize internaționale și a criticat ceea ce consideră încălcări ale dreptului internațional.

În cazul războiului din Ucraina, a susținut un „dublu moratoriu”: unul privind atacurile asupra infrastructurii energetice și civile și un altul privind Marea Neagră, pentru facilitarea transportului cerealelor și protejarea securității alimentare.

A insistat și asupra principiului suveranității, avertizând împotriva standardelor diferite aplicate statelor în funcție de regiunea în care se află sau de interesele geopolitice ale momentului.

În centrul intervenției sale a rămas întrebarea despre limite: ce mai poate împiedica forța să devină principalul instrument al relațiilor dintre state?

Două temperaturi diferite ale discursului

Contrastul cu intervenția lui Donald Trump, susținută în aceeași zi de la tribuna ONU, a fost vizibil inclusiv la nivelul limbajului.

Președintele american a apărat utilizarea forței în politica externă și a avertizat Iranul că, în lipsa unui acord, ar putea exista consecințe devastatoare, folosind inclusiv termenul „anihilare”.

Macron a ales un alt registru. Chiar atunci când a vorbit despre conflicte și încălcarea regulilor internaționale, soluțiile invocate au rămas legate de drept internațional, instituții, moratorii, dialog și cooperare.

Această diferență nu înseamnă absența dezacordului sau a fermității. Arată însă că fermitatea politică nu trebuie exprimată obligatoriu prin amenințare sau prin ridicarea continuă a temperaturii discursului.

Poate aceasta este una dintre nuanțele importante ale intervenției franceze de la ONU.

Într-o lume în care vocabularul forței devine din nou tot mai prezent, discursul lui Macron a readus în centru o idee elementară a ordinii internaționale: statele nu trebuie să fie de acord între ele pentru a continua să respecte anumite limite.

Iar întrebarea despre „legea junglei” devine astfel mai mult decât o formulă de discurs. Este întrebarea despre ce se întâmplă atunci când regulile comune încetează să mai reprezinte limita puterii.

Liviu@activ.fm